Un barbat din Norfol, VA, a sunat la un post de radio sa impartasesca o intamplare adevarata: eu si sotia mea am aflat ca o sa avem primul nostru copil. Sotia a planuit sa-si viziteze sora ei din California. Pe drumul nostru spre aeroport ne-am rugat ca Dumnezeu sa-i dea sotiei o calatorie placuta in siguranta si sa fie cu ea. La putin timp dupa ce am spus "Amin", am auzit o bubuitura si masina s-a scuturat cu violenta. Avusese loc o explozie la unul din cauciucurile masinii noastre. Am inlocuit cauciucul explodat cat de repede am putut, dat tot am pierdut avionul. Ne-am necajit amandoi si ne-am intors acasa.
La foarte scurt timp am primit un telefon de la tatal meu care era pensionar. El a intrebat-o pe sotia mea care a fost numarul de zbor al avionului cu care trebuia sa zboare si ea explicat ca a pierdut avionul. Tatal meu ne-a informat ca avionul cu care trebuia sa plece a fost cel ce s-a izbit de unul din blocurile turn din New York (11-09-2001). Am fost prea socat ca sa mai spun vreun cuvant. Dar tatal meu mai avea si alta veste pentru mine; voia sa mearga ca voluntar si sa ajute. "Aceasta nu este ceva ce pot lasa sa treaca de la mine; trebuie sa fac ceva", mi-am zis. Eram îngrijorat pentru tatal meu, pentru siguranta lui, desigur, pentru ca el niciodata nu-si predase viata lui Isus.
Dupa un scurt schimb de vorbe cu el, am stiut ca nu pot sa il conving sa renunte. Inainte de a inchide telefonul, al a spus:
-"Ai grija de nepotul meu!" Acestea au fost ultimele cuvinte pe care aveam sa le aud rostite de tatal meu; a murit in timp ce ajuta la operatia de salvare a celor prinsi sub daramaturi. Bucuria mea ca rugaciunea pentru sotia mea fusese ascultata si ca era in siguranta si scapase cu viata s-a transformat repede in manie. M-am maniat pe Dumnezeu, pe tatal meu si pe mine insumi. Copilul meu niciodata nu-si va cunoaste bunicul, tatal meu niciodata nu l-a acceptat pe Cristos, si eu niciodata nu am avut sansa sa-i spun "La revedere".
Apoi, ceva s-a intamplat. Aproximativ cu doua luni in urma, eram acasa cu sotia mea si cu fiul meu, cand deodata am auzit o bataie in usa. M-am uitat la sotia mea, dar din privirea ei am inteles ca nu astepta pe nimeni. Am deschis usa si la usa era o pereche cu un copil mic. Omul s-a uitat la mine si a intrebat daca numele tatalui meu a fost Jake Matthews. I-am spus ca a fost. Repede m-a apucat de mana si a spus:
-"Nu am avut niciodata sansa sa il intalnesc pe tatal tau, dar este o onoare pentru mine sa il intalnesc pe fiul lui."El mi-a explicat ca sotia lui lucra in Trade Center si ca a fost prinsa inauntru, dupa ce blocul s-a prabisit. Era gravida si fusese prinsa sub daramaturi. Apoi mi-a spus ca tatal meu a fost acela care a gasit-o pe sotia lui si a scos-o de acolo. Ochii mi s-au umplut de lacrimi in timp ce ma gandeam ca el si-a dat viata pentru oameni ca acestia. El a mai spus atunci:
- "Mai este si altceva ce trebuie sa stii". Sotia lui mi-a spus ca, in timp ce tatal meu lucra sa o scoata afara, ea i-a vorbit si l-a condus la Hristos. Am inceput sa plang cu hohote la vestea aceasta. Acum eu stiu ca atunci cand am sa merg in cer, tatal meu va sta alaturi de Domnul Isus si imi va ura bun venit si ca aceasta familie va fi in stare sa-i multumeasca personal. Cand copilul lor s-a nascut, ei l-au numit Jacob Matthews in cinstea omului care si-a dat viata lui ca, astfel, mama copilului sa traiasca.
Dumnezeu este in control. Noi poate nu vedem motivul din spatele lucrurilor ce se intampla pe fata pamantului, dar Dumnezeu este TOTDEAUNA in control.