Adesea trecem prin stări în care suntem dezamăgiti de noi însine. Ni se pare că pe ce punem mâna nu reusim. Indiferent că este vorba de scoală, serviciu, sau acasă. Mai mult, în ceea ce priveste sentimentele mele. Desi mereu îmi propun să fiu mai prietenos, sau bun, să nu mai ridic vocea atât de repede, în cele din urmă ajung să mă enervez, să tip, să reactioneze în mod violent si, este clar, rănesc, uneori pe cele mai dragi fiinte.
Gândindu-mă mai departe la insuccesele mele, ajung la ceea ce tine de religiozitatea mea. Îmi propun adesea să nu mai păcătuiesc. Îmi propun să mă rog mai mult. Îmi propun să citesc mai mult Biblia. Dar, adevărul este că ajung la dezamăgire. Nu reusesc să fac ceea ce mi-am propus, ba si mai rău, alunec parcă în cealaltă parte a pantei.
De unde vine această permanentă dezamăgire care îmi afectează productivitatea, sentimentele si chiar starea spirituală?
Atunci când nu stim să ne răspundem acestei întrebări ajungem să ne spunem mereu si mereu: "Asta e! Acesta sunt!". Problema este însă stim noi ce suntem? Noi spunem acest lucru făcând referire la faptul că suntem fatalmente condamnati la o viată de esecuri. Dar, este numai atât?
De unde incepe esecul? Nu cumva este un loc de unde toate celelalte încep?
Cred că acel loc este relatia cu Dumnezeu si esecul pe care omul l-a înregistrat încă de la început. Încă de la început, Adam si Eva au esuat în a trăi genul de viată pentru care au fost proiectati de Dumnezeu. Acesta este momentul în care începe îndelunga căutare a omului după satisfactie. În ceea ce priveste satisfactia pe plan spiritual noi considerăm că dacă ne dotăm cu o retetă spirituală validă atunci vom avea succes. Astfel, o rugăciune regulată, post mai mult, Biblia citită. Credem noi aceasta o să rezolve problema. Însă chiar aici gresim. Dumnezeu nu este interesat în viata noastră spirituală. El este interesat în viata noastră. Dumnezeu vrea să aducă izbăvirea în întreaga noastră viată si nu numai în acele sectoare pe care vrem noi să i le dăm.
Izbăvire începe cu constientizarea stării de început. Ce a intentionat Dumnezeu să facă cu noi? Ce s-a întâmplat între timp. Unde am ajuns? Cum putem fi reabilitati, repusi pe ruta corectă? Sunt tocmai lucrurile care ne lipsesc - sentimentul semnificatie, (valorii), părtăsiei (nimeni nu ne înțelege), autoritatea (nu pot să controlez nimic, sunt la dispozitia circumstantelor).
Fiecare vârstă spun specialistii are setul ei de povesti cu zâne. Aceasta pentru că toti dorim ca urâtul să fie transformat în frumos, sărăcia în bogătia si răutatea în bunătate. În cele din urmă, este ceea ce spune si Evanghelia. Diferenta dintre Evanghelie si cartea cu basme este aceea ce Evanghelia este adevărată. Domnul Isus a anuntat iminenta unei noi lumi, o lume de basm, cum ar spune unii. Împărătia cerurilor este aproape! Anunta Domnul Isus. Conditia conectării cu această nouă împărătie este bifocală. Spun conditia, pentru că nu sunt două. Separându-le si împlinind numai una din ele nu ajută cu nimic. Este o singură conditie cu două implicatii:
- Pocăiți-vă!
- Credeți în vestea bună!
Sunt cuvinte ce au adus cea mai mare schimbare în istoria omenirii. Domnul a venit pentru a alimenta sperantele omenirii în ceea ce priveste atingerea acelui potential pe care Dumnezeu la intentionat încă de la începutul omenirii. Deci, Dumnezeu este interesat în întreaga noastră viată. El nu segmentează viata noastră în functie de circumstante. El doreste transformarea noastră.